După încheierea conferinței, ne-am gândit că cea mai bună soluție pentru “decompresie” ar fi organizarea unei petreceri de rămas-bun. Nu înainte de a ieși într-o tură cu bicicletele până la crama din Galicea Mare, de unde provin toate vinurile pe care le-am gustat săptămâna asta la Cetate. Deși distanța până la cramă e destul de mare, cam 40 de km, au fost câțiva invitați care au dorit neapărat să urce în șa. Voluntari din echipa de comunicare care nu au avut ocazia să experimenteze deliciile Turului sau invitați cu vârstă și kilograme respectabile, care nu mai urcaseră pe o bicicletă de zeci de ani, cu toții am pornit încrezători către Galicea Mare.
Din cauza unui vânt potrivnic din față, o parte au fost nevoiți să renunțe, însă ceilalți am ajuns cu bine, chiar dacă într-o mică întârziere. Peisajul, însă, a meritat toată transpirația.
În timp ce noi ne luptam cu intemperiile și cu penele de cauciuc, primii invitați ajung la cramă cu mașinile.
Sperăm ca au închinat un pahar și în cinstea celor de pe drum. 🙂
În sfârșit, ajungem și noi, cei de pe biciclete. Somelierul a plecat, însă vinul a rămas pe loc și e tare bun. Nu exagerăm cu degustatul pentru că ne așteaptă alți 40 de km la întoarcere.
Petrecerea stă să înceapă, însă nu înainte ca toți cei care au dat viață acestui eveniment să primească un mic semn de apreciere: o diplomă din partea organizatorilor. În primul rând, voluntarii care au pedalat neînfrânți sute de km, apoi cei din echipa de comunicare, care au dat vizibilitate Turului, partenerii si prietenii noștri mai vechi sau mai noi, gazdele noastre de la Cetate, inclusiv doamnele de la bucătărie, care au avut grijă să ne ajute sa recuperăm rapid kilogramele pierdute pe drum. 🙂
Doamnelor și domnilor, dansul poate începe! Evident, cu fanfara Mambo Siria, trupa care nu lipsește de la niciun chef respectabil la Cetate. Nea Mărin, care bate înspre 80 de ani, este șeful și sufletul formației.
Deși unii dintre noi am biciclat peste 80 de km azi, se impune o horă:
Vinul si muzica bună ne dau aripi.
Urmează formația vocal-instrumentală “Merci Beaucoup”, care ne domolește un pic elanul cu o serie de valsuri și vechi melodii lăurești.
Colegii din echipa bulgară ne arată cum se joacă pe la nunțile de la sud de Dunăre. Au o energie inepuizabilă!
Surprizele continuă! În aplauzele asistenței, suntem invitați la un minunat tort de mere coapte, cu nucă și vișine.
Până la anul pe vremea asta, echipa Turului Dunării vă salută!