În ciuda ploii care a cuprins parcă toată țara, ne decidem să mergem pe bicicletă până la final: Portul Cetate.

Grupul 1Est și Grupul 4Est pedalăm cei 28 km fără oprire și avem o imensă bucurie să ne întâlnim înainte de intersecția către Port cu grupurile 2Vest și 4vest – sincronizare perfectă.

Primii sosiți, Grupul 3vest.

Una după alta, sosesc și celelalte echipe.

Descălecăm în fața conacului, bucuria revederii e intensă. Abia așteptăm să facem un duș fierbinte și apoi să ne punem pe povestit.

Bătuți de soare și de ploi, avem parte de primirea la care visam: fetele rămase acasă știu să își primească învingătorii. 🙂

Supa fierbinte dispare repede din farfurii. Vorbim unii peste alții, poveștile curg din toate părțile, se mănânca și se râde cu poftă. Afară plouă de rupe, însă după o săptămână pe drum, chiar nu ne mai interesează acest aspect.

Poză pentru albumul Turului cu liderii echipelor. De la stânga la dreapta: Alex Boia (vest), Iulian Bărbuceanu (est) și Mircea Crisbășanu (el lider maximo).

Efectele consumului de Crâmpoşie, băut rece cu sifon, îsi fac repede apariția. Liderii se tachinează între ei: care echipă a facut mai mulți km, cine-a tras mai tare la deal, cine-a văzut cele mai frumoase locuri, cine-a făcut cele mai multe pene.

Se râde în hohote, atât în romanește cât și în bulgărește. Doar speech-urile sunt în engleză. 🙂

Se compară intensitatea și distribuția bronzului dobândit pe traseu:

Concluzia: egalitate la toate capitolele, rămânem prieteni.

Poza obligatorie de final de reuniune. Proiectul însă continuă, cu centralizarea datelor și urcatul lor pe website. Toate echipele de voluntari din Turul Dunării vă salută!